Arhive pe categorii: Poezii

  S I N G U R Ă T A T E Doar tu ai fost cununa vieţii mele, Nepreţuitul dar Dumnezeiesc, Iar azi, când tu te-ai ridicat la stele, Eu mă întreb cum oare am să trăiesc Căci rătăcesc … Continuă lectura →

Steluţe cântă o simfonie albă Acoperind noroiul vieţii cotidiene; Necazurile au rămas pe sub troiene : „Adu, crâşmare, vinul vechi în halbă !”   Vino şi tu, juneţea-mi răzvrătită, Tu, rătăcită în alcool şi fum, Ignoră anii ce te-apasă acum … Continuă lectura →

Iubito….am rostit  prea  rar Cuvintele frumoase de alint Căci am gândit că n-ar fi necesar Să îţi tot spun că ochii tăi nu mint, Că glasul tău e-o dulce alinare, Că mângâierea ta răsfaţă, Sărutul tău aduce înfiorare Iar trupul … Continuă lectura →

„E toamnă iar, şuieră vântul hoinar….” Cânt din demult…..Nu mai pot să-l ascult… Nu mai pot, ca atunci, să mai umblu prin lunci, Să înec nostalgii în visări argintii. Când anume dileme, aparente probleme, Nu-mi păreau simple mofturi, ci gânduri … Continuă lectura →

Un oarecare anotimp de bilanţ, O rudă bună cu celelalte trei Ce înşiruie implacabilul lanţ, În care dacă poţi…dacă vrei Ai putea să-ţi culegi roadele. Roadele verii…roadele vieţii… Să râzi sau să reciteşti „Tristele”, Să-ţi numeri anii, să murezi castraveţii. … Continuă lectura →

Acolo, în acea Basarabie cotropită, A fost natural ca vreun Ataman Să fii pus ochii pe vreo străbunică Răstignind-o apoi, cu sârg, pe-un divan.   Şi-au trecut ani, dar blestemul de sânge A ros neştiut, profund  şi viclean. Nu m-a … Continuă lectura →

Atunci mă-nfioram din plin Şi te doream ca un nebun ; Aveai surâsul drăcesc, mersul felin, Ochi de cărbune, păr de tutun,   Pieptul zglobiu şi glasul parşiv, Mirosul de floare aromată, Trupul mignon şi gestul lasciv… Ah! Cum erai … Continuă lectura →

Ai plecat, înger blând, a vieţii-mi consolă, Am rămas să mă zbat între negre fantasme, Potopit de reproşuri, copleşit de marasme, Biet bătrân rătăcit şi fără busolă.   Viaţa e fum , năzuinţa-i vânare de vânt ; Ce-ai trăit e … Continuă lectura →

Tot mai des mă cheamă pământul… De undeva anceştrii mei tac ; Greu pricep cum grăieşte Cuvântul Şi nici vorbele mele nu-mi plac .   Simt apăsarea vieţii trecute, În suflet clocoteşte furtuna, Spre zări de mult cunoscute Mi-a zburat … Continuă lectura →

Am fost un tip fidel. Acesta-i adevărul Şi am avut o căsnicie-ntemeiată. Dar n-am avut curaj să dezvelesc misterul Acelor nopţi de patimă-nfocată….   Oraşul era mic şi doar la săptămână Se mai schimba, iar, filmul la Cinematograf. Timpul curgea … Continuă lectura →