PINEALĂ
Simt că mă privesc
din afară înlăuntru
cu ochiul ascuns
din dotare…
Ochi care
stă, de cele mai multe ori,
închis!
Pentru că, probabil,
nu-i place ce vede.
Păcat!
Nici nu știe,
săracul,
câte a pierdut…
CE BINE E ÎN LUME !
M-ajunge din urmă un tropot
de mânz flușturatic
galopând prin lumea cea liberă
ascunsă-n circumvoluții pustiite
de doruri de ducă
și simt cum m-apucă
durere de tropot sălbatec
de armăsar nebunatic
nărăvit la jar și la apă neîncepută…
unde-o vrea să se ducă ?!
În pustie, pe semne
că nu a dat semne
că ar voi să revină,
cum se cuvine,
între hulube
unde se-ascunde
când frica de bici
îl pătrunde…
Și tropăie și tropotul
îmi e liniște și simt
depărtarea cum piere
în zare și piere speranța
și cafeaua-i prea tare
și vinul e acru și cerul
e jos și pământul
e moale și foarte clisos
și groapa e rece !
Și n-am încă nevoie…
căci vinu-i gustos…
Ce bine e-n lume
și ce vis păcătos…!
ÎN LUMEA DE UMBRE
În lumea de umbre
perspective sumbre
să se afle, în fine,
să se știe bine
cine-a tras în noi
după douăjdoi…
Nici un vinovat
nu e condamnat,
nu e interes
să fie proces;
nu există probe,
n-are cin-s-aprobe
foc de automat
pentru-un emanat…
În lumea de umbre
azi li se răspunde :
”Voi ați tras în voi
după douăjdoi !”
”Singuri v-ați ucis
este fapt decis!”
Pare stupefiant,
ba chiar terifiant,
să vezi dezlegare
în așa dosare!
Doar omul turtit
nu va fi uimit
căci e încadrat
în cercul pătrat,
cercul vicios
de sus până jos…
Trăind confortabil
traiul mizerabil!
GIORDANO
Și azi Demiurgul,
cu ochiul său
triunghiular,
vede foiala lumească
din furnicar
și râde în barba
Timpului:
”Ați aflat, zice,
ați aflat că mai
sunt și alte lumi
de colindat…!”
”P-asta ați terminat-o,
ați terminat-o, gata ?!”
”E-ii, lasă, lasă,
că v-aprinde Tata
încă odată RUGUL!”
Rosti, mânios, Demiurgul!
CICATRICE
Crusta formată peste
durerea profundă
e doar iluzia
vindecării rapide
căci ea nu cuprinde
și leacul în sine
iar durerea rămâne
și roade parșiv,
subversiv,
pe tăcute, pe neștiute…
”Azi- mâine îmi trece!”
Te-îmbeți cu cuvinte
născocite în minte
dar rana-i adâncă
căci nu-i de cuțit
ci e de la ființa
ce mult ai iubit!
ȘI SE FĂCEA….
Și se făcea că ruga-mi
fusese ascultată ;
Eram deja în Cer,
așteptând la poartă…
”Nu mai sta, zice un înger
de serviciu, nu mai sta!”
” N-o să intri azi…
poate că nici mâine-
poimâine, poate altădată,
poate niciodată…”
” Uită-te și tu :
DOMNUL e jos…
umblă cu Petre pe
pământul clisos..,
Că iar s-au încăierat
ăia, pe vorbe, pe fapte,
că nu se mai satură
de sânge și moarte!”
Ce să fac?! Cât să stau
să aștept un răspuns?
Că de aia l-am citit pe Cioran,
mai devreme pe Nietzsche,
care zice
că TU ai fi mort
și ai lăsat Universul
înecat într-un port…
L-am citit și pe Platon, pe
Aristotel, pe un alt grec, Socrate,
care…mira-te-ai, bre, frate,
după ce că știa că nu știe nimic,
mai umbla cu un cârd de demoni
și zic :
”Cum să-mi trăiesc, Doamne,
pârlita de viață care mereu
îmi tot dă palme ?”
Și s-a făcut că aud de undeva,
de nicăieri, desigur,
de peste tot, firește,
glasul care rostește :
”Omule, dacă ai văzut cî
pârlita de viață e o cocotă,
scuipă-o între ochi! Fii grec
deștept. Nu bea cucută !”
CUANTICĂ
Părea că Timpul se curbase
iar Lumina încă nu apăruse…
Eram în nava ce plutea în jos
spre destinația Cosmos.
”Dar, la ce stație te-ai urcat?”
auzeam o voce de nicăieri.
de pretutindeni;
”Păi, la stația Univers”
zisei, neconvins și moale…
””Bine. Ai grijă matale,
vei schimba la prima!”
”Cât voi aștepta acolo?”
”Doar un minut!”
”Și cât durează minutul p-aci?!”
Depinde. De-l iei de la Carl Jung
o să pară mai lung;
de-l iei de la Barbillian
va fi mai lat
căci se termină la
”optul culcat”!
Apoi, fotonul porni în viteză
spre punctul paralelelor
încrucișate festiv,
căci, nu-i așa, totul e relativ.
Energia se naște din Haos
și, Doamne,
ce sete îmi e de repaos!
DATORIE VECHE
Simt uneori că abisul din mine
tinde să se înfrățească
cu golul adânc…
Mă tentează să zbor spre înlăuntru
dar gravitatea mă smulge spre sus
doar pentru a-mi aminti
că viața mi s-a dat cu împrumut
și că, la termen, va trebui
s-o redau Veșniciei
întreagă!
După cum am promis, aici am înscris, versuri lipsite de dulceața stilului clasic și răspund astfel provocării ”băieților” de la LITERA 13. ”Ariciul vesel” , respectiv rubrica de necruțătoare și competentă critică literară va decide!
gagiulescu 