S I N G U R Ă T A T E
Doar tu ai fost cununa vieţii mele,
Nepreţuitul dar Dumnezeiesc,
Iar azi, când tu te-ai ridicat la stele,
Eu mă întreb cum oare am să trăiesc
Căci rătăcesc prin văile ştiute
Cărarea ce-o călcasem împreună ;
Mă preocupă-acum doar cele absolute
Văzându-mă rămas făr-de cunună
Un gol imens în minte se-ntrupează
De dorul tău în inimă eu sânger,
Chipul cel drag prin nouri se filtrează,
Te-aştept să-mi vii, să fi ce-ai fost : un înger !
Voineasa, aprilie 2008
gagiulescu 