Un oarecare anotimp de bilanţ,
O rudă bună cu celelalte trei
Ce înşiruie implacabilul lanţ,
În care dacă poţi…dacă vrei
Ai putea să-ţi culegi roadele.
Roadele verii…roadele vieţii…
Să râzi sau să reciteşti „Tristele”,
Să-ţi numeri anii, să murezi castraveţii.
Ar cam fi timp suficient să meditezi
La cele concrete, la cele abstracte,
La frica că nu vei putea să creezi
Acel viitor stipulat prin contracte…
Căci frunze arămii, frunze îngălbenite,
Aduc trăirile triste, aproape bolnave,
Şi obturează speranţa spre cele visate.
Iar viaţa-mi oferă doar gânduri concave.
Şi ploaia asta, ce pică în chip bacovian,
Îmi dă un disconfort permanent şi major
Şi nu mai pot s-o ignor, cu dispreţ suveran
Simt, deja, că-i târziu….ideile-mi mor !!
gagiulescu 