Ai plecat, înger blând, a vieţii-mi consolă,
Am rămas să mă zbat între negre fantasme,
Potopit de reproşuri, copleşit de marasme,
Biet bătrân rătăcit şi fără busolă.
Viaţa e fum , năzuinţa-i vânare de vânt ;
Ce-ai trăit e real , hrană de vagi nostalgii,
Iar, în rest, doar iluzii, năluci pe câmpii….
Mi-a rămas doar poezia şi-al sirenelor cânt.
Şi-ai revenit TU, viers dintr-o veche romanţă,
Ai venit din demult, nu ştiam că mai eşti…
Ai reaprins un jar vechi, din dorinţe fireşti
Ca să-mi dai rost şi sclipiri de speranţă.
gagiulescu 