BUCURIE TRISTĂ

Atunci mă-nfioram din plin

Şi te doream ca un nebun ;

Aveai surâsul drăcesc, mersul felin,

Ochi de cărbune, păr de tutun,

 

Pieptul zglobiu şi glasul parşiv,

Mirosul de floare aromată,

Trupul mignon şi gestul lasciv…

Ah! Cum erai TU..odată !

 

Şi-a fost să ne iubim pe-ascuns

Fără-a-mplini o patimă profundă

Căci ce a fost nu a fost de-ajuns,

Viaţa ne-a dat doar o secundă…

 

Eram efervescent, naiv, candid ;

Prea plin de dragoste de dat.

Cum pot să spun :”A fost splendid!”

Când s-a-ntâmplat ce s-a-ntâmplat ?

 

Şi astăzi viaţa mi te-a scos în faţă

Să fim alături, liberi pe deplin.

Acum când aflu un final de viaţă,

Un trup uscat, cu gânduri de pelin.

Sub cenuşa vremii, jarul iar răzbate

Inima-mi tresară, iar, la glasul tău ;

O iubire veche timpul îl străbate…

Te-am dorit atuncea .  Acum e mai greu!

 

Mă-mpac cu gândul că de-acum-nainte

Un mic gest tandru, poate şi-un sărut,

Fără complicaţii sau multe cuvinte

Ar face prezentul să fie….trecut !

Despre gagiulescu

doar un om
Acest articol a fost publicat în Poezii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s