Tot mai des mă cheamă pământul…
De undeva anceştrii mei tac ;
Greu pricep cum grăieşte Cuvântul
Şi nici vorbele mele nu-mi plac .
Simt apăsarea vieţii trecute,
În suflet clocoteşte furtuna,
Spre zări de mult cunoscute
Mi-a zburat Poezia…nebuna !
Am rămas cu un gol infernal,
Sufocat în mări de cuvinte ;
Pentru aceasta nu există spital .
Doamne ! ce bine era mai-nainte !
gagiulescu 